"Remember The D" + Ce a insemnat 12D pentru mine Publicat de tAvi on 23:24

"Remember The D" - colaj cu clasa 9-12D din mishu



Ce a insemnat 12D pentru mine


Vreau sa spun acum ce a insemnat aceasta perioada de liceu pentru mine. Sunt multe lucruri pe care as mai fi vrut sa le fac si as mai fi avut nevoie de inca 4 ani ca sa fac tot. Dar nu as vrea sa cer mai mult pentru ca pe urma poate mi s-ar lua lucrurile de care am avut parte.
Pe mine m-a impresionat liceul inca din prima zi, fiindca era in el exact genul de oameni langa care as fi vrut sa stau: seriosi, dar si cu simtul umorului, haiosi, sufletisti. Chiar daca multi zic "ce, viteazu? liceu de tocilari.." parerea mea este ca o zic din invidie ca nu au putut simti ceea ce se poate numi spiritul mishu' (chiar daca suna usor a cliseu). Este acea senzatie de familie pe care o ai, crezand ca esti acasa, inconjurat de familie. Dar de fapt esti la scoala, alaturi de colegi, care ii poti numi pana la urma tot familie pentru ca te cunosc la fel de mult. Astfel, eu am fost atins de aceasta senzatie inca din clasa a 9a (de fapt e clasa 1 a maturizarii mele), pe cand veneam la scoala in prima luna de la ora 7 cu Gene sa jucam baschet jumatate de ora. Apoi ramaneam dupa program sa terminam meciul pe care il incepusem. Din nou, acea multime invidioasa zice " in viteazu profii sunt naspa si nu sunt fete". Sa o explic pe prima: Da, e adevarat, unii profesori au ramas cu aceeasi veche metoda de predare in conditiile in care timpurile s-au schimbat, dar eu cred ca nu e vina lor ci vina sistemului. Dar pe langa asta, poti da de niste profi care predau din placere si pun suflet in tot, iar eu am realizat chiar acum la final, poate si pe fundalul ca numai aveam nimic de pierdut. Dar pana la urma, viata de liceu nu inseamna numai orele de curs... Iar la capitolul fete- daca te uiti unde trebuie vezi si fete frumoase...(asta pentru baieti:P). Ideile astea preconcepute erau cat pe aci sa ma faca sa nu aleg mishu, dar in final am simtit o atractie pentru liceul acesta si am zis "asta e!" Si cred ca este cea mai buna decizie care am luat-o pana acum.
In acest grup m-am simtit excelent si chiar daca de multe ori contribuiam cu glume care erau gen bancuri seci, eram multumit daca puteam scoate un zambet macar. Din restul de 29 de oameni, am simtit mereu pe cineva langa mine, indiferent de situatie, si la bine si la rau, chiar daca raul era unul minor in comparatie cu cele din viata cum ar fi pierderea finalei in campionate, o nota mica, probleme din cauza absentelor. Asta imi da increderea ca atunci cand vor veni adevaratele probleme voi avea pe cineva alaturi, iar eu sper ca ne vom avea toti 30.
Eu sper ca toti de aici sa privim viata cum am privit-o pana acum...Sa fim seriosi DOAR atunci cand trebuie, sa nu ne facem griji, sa fim spontani, sa fim o echipa sau daca nu vom mai fi impreuna sa cream in jurul nostru o echipa, sa radem (chiar si atunci cand o sa avem probleme- pentru ca in final totul se rezuma la cat simt al umorului ai avut).
12 D, va multumesc ca m-ati acceptat, ca ati facut parte din viata mea si ca ati contribuit atat de mult la personalitatea mea.
Sa nu dispara niciodata entuziasmul de acum.